Nu pupaţi pisica

Dacă aveţi o pisicuţă de rasă şi o lăsaţi să zburde din când în când prin jurul blocului, nu o mai pupaţi în bot când se întoarce.

Azi am văzut cum o mâţă superbă şi simandicoasă,  cu domiciliu stabil, odată lăsată afară se ducea plină de speranţă la containerele de gunoi ale blocului. Mmm…

Nici nu mai vorbim de boli pe care le poate transmite doar mângâind-o…

Mă cutremură nonşalanţa cu care prea mulţi mîndri proprietari de animale de rasă le lasă nesupravegheate în apropierea containerelor sau a maidanelor cu sârmuliţe şi cioburi de sticlă, sau îi scot -la câini mă refer acum- să îşi lase un pipi/caca ritual din cinci în cinci paşi pe trotuare, după care îi cheamă înapoi în minunatul apartament îngust de bloc comunist

  • prea multe suflete bune adoptă păsări exotice pe care le ţin în colivie, să stea acolo, să facă bine să cânte şi “să fie mulţumite”, că doar li se dă crăpelniţă berechet. A, da , văd că vrea să zboare, de-aia i-am tăiat aripile, că mă ciupea şi voia să iasă din colivie, nebunatica!
  • oftează, în discuţiile de după cină despre credite/moşteniri/alergături la cumpărături/apartamente/preţul benzinei : uite-te şi tu la câinele ăsta, ce viaţă, mănâncă şi doarme, ce griji are el? Ce zici acolo, să mă mut sau să-l dau la cineva la curte, să aibă spaţiu de alergat? Păi ce, aici nu-i libertate? Are de mâncare… Da, ştiu că apartamentu-i mic, da… ţin şi io câinele aici că-i frumos!

Şi nu, nu se întâmplă “doar la noi în România”! fiţi pe pace, în destule locuinţe urbane din jurul lumii stau jucării vii care bucură ochii proprietarului 5 minute după ce vine de la serviciu (dacă e vorba de un câine, săracul a mai şi urlat de singurătate în timpul zilei), îi încălzesc picioarele în timp ce omul se uită la film, rod de plictiseală cabluri şi pantofi de firmă sau se întind oftând pe faianţa scumpă sau pe covorul mirosind a bizareriile alea chimice cu care l-a spălat “tăticu/mămica”.

Iepuraşii primiţi cadou la majorat înşiră resemnaţi mărgeluţe în cada de baie şi canarii verzi, aurii sau albaştri încearcă să explice din ochi şi din ciocul frustrat de ce nu cântă ca-n poveşti în colivia din colţul balconului…

Advertisements

3 thoughts on “Nu pupaţi pisica

  1. Stiu exact ce vrei sa spui.

    Primii 20 de ani din viata i-am petrecut la curte. ( si ce curte!! Imensa!)

    Ma simt prizoniera la bloc… asemeni unui animalut de companie.

  2. Eu am adoptat doua pisici de pe strada, impreuna cu fericitul consort (stam la 2 camere). La vara, dupa ce le fac si sterilizarea de rigoare, am de gand sa le iau 2 lese si sa le invat la plimbare. E destul spatiu pentru ele, nu avem casa aglomerata de prostii si nici nu le bagam in seama cinci minute pe zi. Animalele se bucura nu doar de mancarica scumpa sau mai stiu eu ce, parerea mea, ci de acele clipe de afectiune cu care unii oameni (care parerea mea ar fi sa-si ia niste jucarii de plus, nu niste fiinte vii) uita sa se ingrijeasca de ele. Macar jumatate de ora pe zi de ”sport”, alergat capace vechi de plastic, alergat dupa laser, jucat cu un ghem de ata sau distractia de a-si urmari stapanul prin casa de-a v-ati ascunselea. Din pacate, unii oameni uita ca si animalul de companie se poate plictisi, e si el sociabil sau alte de-astea.
    Eu nu inteleg oamenii care se dau mari iubitori de animale si au in casa 5 caini, 7 pisici sau ditai dobermanul, caine lup sau mai stiu eu ce, la garsoniera sau doua camere. Parerea mea e ca mai rau chinui un caine mare la bloc. Si decat o gramada de animale vai de mama lor, mai bine unul, sau doi, dar bine ingrijiti, hraniti, iubiti.
    Cat despre pasari, am avut si eu mai mult de 8 ani perusi si nu inteleg proprietarii de pasari care le taie aripile sau nu le lase sa zboare. Si eu scoteam colivia zilnic pe balcon, dar macar seara ii lasam sa-si intinda aripile prin toata casa. Sa fi vazut fericire pe ei, cum zburau ca aeroplanele, ciripeau vesel sau se catarau pe pereti, perdea si inspectau spatiile din spatele mobilelor.
    La fel, nu inteleg oamenii care-si cumpara o singura pasare si nu o prea baga in seama, eventual pun 2-3 jucarii in colivie, sa se distreze singura saraca… Sau cei care au agaponis, sau alti papagali mai mari, si ii ingramadesc in custi facute nici pentru perusi…
    Animalele sunt asemenea unor copii mici, au nevoie constanta de stimuli, de atentie, de ingrijire, de vizite macar la 6-12 luni la veterinar, asa cum si tu, ca om,iti faci anual analizele, citesti, te plimbi, socializezi si tanjesti dupa momente de afectiune.
    Trist e ca astfel de proprietari iresponsabili se trezesc sa faca si copii, pe care ii ”educa” in acelasi stil…

Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s